șemineusubstantiv
șe-mi-neu
Definiții
substantiv neutru
1Construcție din zidărie sau metal, prevăzută cu un coș de fum, folosită pentru încălzirea unei încăperi prin arderea lemnelor sau a cărbunilor.
„În serile de iarnă, ne adunam cu toții lângă șemineu."
substantiv neutru
2Locul din fața acestei construcții, unde se face focul.
„Bunicul a așezat lemnele în șemineu și a aprins focul."
Gramatică
Se scrie cu 'ș' inițial, nu cu 'șe' ca în alte cuvinte. Pluralul este 'șeminee', iar articulat hotărât la singular este 'șemineul'.
Expresii și locuțiuni
a avea un șemineu aprins — a avea focul pornit în șemineu, de obicei pentru confort sau atmosferă caldă
Etimologie
Din franceză 'cheminée', care provine din latină 'camīnus' (cuptor, foc).
Se scrie corect: Se scrie corect 'șemineu', nu 'șemineu' cu 'șe' dublu sau 'semineu' fără diacritice. Atenție la 'ș' inițial și la finalul '-eu'.