însămânțaverb
în-să-mân-ța
Definiții
verb tranzitiv
1a semăna semințe într-un teren, pentru a produce plante; a cultiva
„Fermierul a însămânțat câmpul cu grâu."
verb reflexiv
2a se răspândi, a se răspândi ca o boală sau o idee
„Vestea s-a însămânțat rapid în sat."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Conjugare: eu însămânțez, tu însămânțezi, el însămânțează. Participiul: însămânțat.
Expresii și locuțiuni
a însămânța discordia — a provoca conflicte sau neînțelegeri între oameni
Etimologie
Din latină *inseminare, prin intermediul lui 'sămânță'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 's', nu 'însămânța' cu 'î' după 's'? Corect este 'însămânța', cu 'â' în interior, nu 'însămânța' cu 'î'.