secaverb
se-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A face să devină uscat, a scoate umezeala dintr-un lucru; a usca.
„Soarele secă pământul după ploaie."
verb reflexiv
2A deveni uscat, a pierde umezeala; a se usca.
„Râul s-a secat în timpul verii."
verb tranzitiv (figurat)
3A epuiza, a slei puterile sau resursele cuiva.
„Munca grea l-a secat de energie."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular la prezent: secă. Participiul: secat. Gerunziu: secând. Imperfect: secam, secai, seca, secam, secați, secau.
Expresii și locuțiuni
a-i seca cuiva vorbele — a face pe cineva să rămână fără replică, a-l lăsa fără cuvinte
a seca un izvor — a epuiza o sursă de apă sau, figurat, o sursă de resurse
Etimologie
Din latină *siccare, prin intermediul formei populare *seccare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' și 'a' la final, nu 'seka'. Atenție la diacritice: secă (cu ă) la persoana a III-a singular.