scuipaverb
scu-ipa
Definiții
verb tranzitiv
1A arunca saliva din gură, de obicei cu putere, afară.
„Nu scuipa pe stradă, este nepoliticos."
verb tranzitiv
2A elimina din gură ceva (mâncare, lichid) cu un jet de salivă.
„Copilul a scuipat sâmburele de cireașă."
verb reflexiv
3A-și arunca saliva din gură, uneori ca semn de dispreț sau superstiție.
„Bătrâna s-a scuipat în sân pentru noroc."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Conjugare: eu scuip, tu scuipi, el scuipă, noi scuipăm, voi scuipați, ei scuipă. Participiul: scuipat. Gerunziu: scuipând.
Expresii și locuțiuni
a scuipa în sân — a-și face cruce sau a-și dori noroc, conform superstițiilor
a scuipa foc — a fi foarte furios, a fi în pragul exploziei
a scuipa pe cineva — a-și arăta disprețul față de cineva
Etimologie
Din latină *exspuere, prin intermediul formei populare scuipa.
Se scrie corect: Se scrie 'scuipa', cu 'sc' la început, nu 'scoipa' sau 'scuipă' (forma de persoana a III-a singular).