împroșcaverb
îm-proș-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A arunca cu putere un lichid sau o substanță semilichidă (noroi, apă etc.) asupra cuiva sau a ceva, stropind sau murdărind.
„Mașina a trecut prin baltă și l-a împroșcat cu apă pe trecător."
verb reflexiv
2A se stropi singur cu un lichid, de obicei din greșeală.
„S-a împroșcat cu suc când a deschis sticla."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La indicativ prezent: eu împroșc, tu împroști, el împroașcă. La participiu: împroșcat. Variante: a împroșca (cu ș) și a împroșca (cu ș).
Expresii și locuțiuni
a împroșca cu noroi — a înjosi sau a calomnia pe cineva
Etimologie
Din slavă (veche) *proskati, confer bulgară пръскам (prăskam), sârbă prskati.
Se scrie corect: Se scrie împroșca, cu â după m și cu ș, nu 'împrosca' sau 'împroșcă'.