scrutaverb
scru-ta
Definiții
verb tranzitiv
1a privi cu atenție și insistență, căutând să descoperi detalii sau să înțelegi ceva
„Detectivul scruta fața martorului pentru a vedea dacă spune adevărul."
verb tranzitiv
2a examina cu mare grijă, a cerceta în amănunt
„Ea scruta cerul în căutarea norilor de ploaie."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu scrutez, tu scrutezi, el scrutează; la perfect compus: am scrutat; participiul: scrutat.
Expresii și locuțiuni
a scruta orizontul — a privi atent în depărtare, căutând ceva sau pe cineva
Etimologie
Din latină scrutare, prin intermediul franceză scruter.
Se scrie corect: Se scrie cu 'scru-' la început, nu 'scruta' cu 'ș' sau 's' simplu. Atenție la forma de persoana a III-a: 'scrutează', nu 'scrută'.