scofâlciverb
sco-fâl-ci
Definiții
verb tranzitiv
1a mototoli, a șifona sau a deforma ceva (haine, hârtie etc.) prin strângere sau apăsare
„Nu mai scofulci rochia, că se șifonează!"
verb reflexiv
2a se zbârci, a se încreți (despre piele, țesături)
„Pielea i s-a scofâlcit de la soare."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma infinitiv: a scofâlci. Participiu: scofâlcit. Se conjugă: eu scofâlcesc, tu scofâlcești, el scofâlcește.
Expresii și locuțiuni
a-și scofâlci obrazul — a face o grimasă, a-și strâmba fața
Etimologie
Probabil de origine expresivă, din rădăcina 'scorțos' sau 'scofârlit'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'f', nu 'scofulci'. Atenție la diacritice: scofâlci, nu scofalci.