1Persoană care trăiește în singurătate, departe de lume, ducând o viață de asceză și rugăciune, de obicei într-o peșteră sau într-o chilie retrasă; pustnic, sihastru.
„Bătrânul schivnic locuia într-o peșteră din munți și se ruga zi și noapte."
Gramatică
Gen
masculin
Număr
singular
Plural
schivnici
Articulat
schivnicul
Formează pluralul cu desinența -i; feminin: schivnică (rar).