anahoret - definiție, sinonime, exemple

DEX › anahoret

anahoretsubstantiv

a-na-ho-ret

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care trăiește retrasă din lume, în singurătate, de obicei din motive religioase; pustnic, sihastru.

„Anahoretul se ruga în chilia sa de la marginea pădurii."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

anahoreți

Articulat

anahoretul

Formează pluralul cu terminația -i, cu alternanța t/ți.

pustnicsihastru asceteremit

om de lumepetrecareț

Din greacă anachōrētēs, prin latină anachoreta.

Se scrie corect: Se scrie cu h după a: anahoret, nu anahoret greșit ca 'anahoret' fără h.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.