schimnic - definiție, sinonime, exemple

DEX › schimnic

schimnicsubstantiv

schim-nic

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care trăiește singură, departe de lume, ducând o viață de asceză și rugăciune; pustnic, sihastru.

„Bătrânul schimnic locuia într-o chilie din pădure."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

schimnici

Articulat

schimnicul

Formează pluralul cu desinența -i; articolul hotărât singular este -ul.

om de lumepetrecăreț

a trăi ca un schimnic — a trăi izolat, în singurătate, fără contact cu lumea

Din slavă (veche) skimnikŭ, derivat din grecescul skēma (schimă, formă monahală).

Se scrie corect: Se scrie cu 'sch' la început, nu 'șch' sau 'schimnic' cu 'i' după 'm'? Corect: schimnic (cu 'i' după 'm').

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.