scăpătaverb
scă-pă-ta
Definiții
verb intranzitiv
1A apune, a coborî spre orizont (despre soare sau alte astre).
„Soarele scăpăta spre apus, iar cerul se îmbujora."
verb intranzitiv
2A ajunge la declin, a decade, a pierde din putere sau din importanță.
„Imperiul a început să scăpăteze după secole de glorie."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv. La indicativ prezent: eu scapăt, tu scapeți, el scapătă. La perfect compus: am scăpătat. Participiu: scăpătat.
Expresii și locuțiuni
a-i scăpăta cuiva — a-i veni o idee sau o amintire pe neașteptate
Etimologie
Din slavă veche *skapati sau din latină populară *excapitare, cu influență onomatopeică.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'sc' și cu 'ă' în mijloc: scăpăta. Nu confunda cu 'scăpa' (a scăpa de ceva).