răsăriverb
ră-să-ri
Definiții
verb intranzitiv
1A apărea la orizont (despre soare, lună, stele); a se ivi, a ieși la iveală.
„Soarele răsare dimineața devreme."
verb intranzitiv
2A ieși din pământ, a crește (despre plante).
„Florile răsar primăvara în grădină."
verb intranzitiv
3A apărea pe neașteptate, a se ivi.
„Un zâmbet răsări pe chipul ei."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. La prezent: eu răsar, tu răsari, el/ea răsare, noi răsărim, voi răsăriți, ei/ele răsar. La perfect compus: am răsărit. Participiul: răsărit.
Expresii și locuțiuni
a-i răsări ceva în cale — a întâlni pe neașteptate ceva sau pe cineva
a răsări ca ciupercile după ploaie — a apărea în număr mare și foarte repede
Etimologie
Din latină *resalire* (a sări înapoi, a ieși), prin intermediul formei populare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'r' și cu 'â' după 's': răsări. Nu confunda cu 'răsari' (forma de persoana a II-a singular, tu răsari).