scânteietor - definiție, sinonime, exemple

DEX › scânteietor

scânteietoradjectiv

scân-te-ie-tor

Definiții

adjectiv

1Care scoate scântei, care produce scântei; sclipitor, strălucitor.

„Focul scânteietor lumina întreaga cameră."

adjectiv

2Figurat: plin de viață, de vivacitate, care impresionează prin inteligență sau spirit.

„A avut un discurs scânteietor, plin de idei originale."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

scânteietori

Articulat

scânteietorul

Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: scânteietoare; plural feminin: scânteietoare.

spirit scânteietor — persoană cu inteligență vie și plină de umor

Din scânteie + sufixul -tor, după modelul latin scintillator.

Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: scânteietor, nu scînteietor. Atenție la grupul 'ie' după 't'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.