sărutaverb
să-ru-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A atinge cu buzele pe cineva sau ceva, ca semn de dragoste, afecțiune sau respect.
„Mama și-a sărutat copilul pe frunte înainte de culcare."
verb tranzitiv
2A atinge ușor, ca o adiere sau ca o rază de soare (figurativ).
„Vântul sărută frunzele copacilor."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu sărut, tu săruți, el/ea sărută. La perfect compus: am sărutat. Participiul: sărutat.
Expresii și locuțiuni
a săruta mâna — a saluta respectuos, sărutând mâna cuiva (de obicei femeilor sau persoanelor mai în vârstă)
a săruta pământul — a cădea la pământ, a fi învins (în lupte sau în sens figurat)
Etimologie
Din latină *salutare, prin intermediul unei forme populare, cu sensul de 'a saluta prin sărut'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 's', nu 'saruta'. Atenție la diacritice: săruta, nu saruta.