pupaverb
pu-pa
Definiții
verb tranzitiv
1A săruta pe cineva sau ceva, de obicei cu buzele, ca semn de afecțiune sau respect.
„Mama și-a pupat copilul pe frunte înainte de culcare."
verb tranzitiv
2A atinge ușor cu buzele, în semn de salut sau dragoste.
„Bunicul a pupat-o pe mână pe bunica."
Gramatică
Verb de conjugarea I, indicativ prezent: eu pup, tu pupezi, el/ea pupă; perfect compus: am pupat. Participiul: pupat.
Expresii și locuțiuni
a pupa în bot — a săruta pe gură (în limbaj familiar)
Etimologie
Din latină *puppare, probabil onomatopeic, legat de gestul de a săruta.
Se scrie corect: Se scrie cu un singur 'p' la început și un singur 'p' la mijloc: 'pupa', nu 'puppa'.