rumânsubstantiv
ru-mân
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care aparține poporului român; român (învățat și popular).
„În cântecele bătrânești se pomenește de rumânul viteaz."
substantiv masculin
2În evul mediu, țăran dependent, clăcaș; iobag.
„Rumânii lucrau pământul boierului și plăteau dări."
Gramatică
Formă veche și regională pentru 'român'. Se folosește mai ales în texte istorice sau literare.
Expresii și locuțiuni
a fi rumân de rând — a fi un om simplu, de condiție modestă
Etimologie
Din latină 'romanus', cu evoluție fonetică specifică limbii române.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'r', nu 'român' – dar ambele forme sunt corecte, 'rumân' fiind arhaic/regional.