ruinător - definiție, sinonime, exemple

DEX › ruinător

ruinătoradjectiv

ru-i-nă-tor

Definiții

adjectiv

1Care aduce ruină, distrugere sau pierdere mare; care provoacă dezastru.

„O cheltuială ruinătoare i-a lăsat fără economii."

adjectiv

2Care dăunează grav sănătății, moralului sau stării materiale.

„Un stil de viață ruinător poate duce la probleme serioase."

Gen

masculin/neutru

Număr

singular

Plural

ruinători

Articulat

ruinătorul

Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: ruinător, ruinătoare, ruinători, ruinătoare.

Din verbul a ruina + sufixul -ător.

Se scrie corect: Se scrie cu ă după n: ruinător, nu 'ruinator'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.