păgubitoradjectiv
pă-gu-bi-tor
Definiții
adjectiv
1Care aduce pagubă, care cauzează pierderi materiale sau morale; care este în detrimentul cuiva.
„Această afacere s-a dovedit a fi păgubitoare pentru familie."
adjectiv
2Care este înșelător, care induce în eroare, care nu aduce beneficiu.
„Un sfat păgubitor l-a făcut să piardă toți banii."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: păgubitor, păgubitoare, păgubitori, păgubitoare.
Expresii și locuțiuni
a fi păgubitor de — a cauza pierderi în ceea ce privește ceva
Etimologie
Din verbul a păgubi (a cauza pagubă) + sufixul -tor.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: păgubitor, nu pîgubitor. Atenție la forma feminină: păgubitoare.