distrugătoradjectiv
dis-tru-gă-tor
Definiții
adjectiv
1Care distruge, care provoacă distrugere sau pagube mari.
„Furtuna a fost distrugătoare pentru casele de pe coastă."
substantiv masculin
2Navă de război rapidă și bine înarmată, folosită pentru escortă și atac.
„Distrugătorul a escortat convoiul prin ape periculoase."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme feminine: distrugătoare (singular), distrugătoare (plural).
Expresii și locuțiuni
forță distrugătoare — putere care produce distrugeri mari
Etimologie
Din verbul a distruge, derivat din latină destruere, cu sufixul -ător.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'g', nu 'distrugator'.