cerșetorsubstantiv
cer-șe-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care cere de pomană, de obicei pe stradă, din cauza sărăciei sau a lipsei de mijloace de trai.
„Cerșetorul stătea la colțul străzii cu mâna întinsă."
substantiv masculin
2Persoană care cere insistent ceva, adesea într-un mod umilitor.
„Nu vreau să par un cerșetor de atenție, dar am nevoie de ajutorul tău."
Gramatică
Forma feminină: cerșetoare. Se conjugă regulat, cu pluralul în -i.
Sinonime
mendicantsăracpomanagiucerșitor
Expresii și locuțiuni
a umbla din ușă în ușă — a cere de pomană sau ajutor de la oameni, mergând de la o casă la alta
Etimologie
Din verbul a cerși (a cere insistent), derivat cu sufixul -tor, care indică agentul acțiunii.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'r', nu 'cersetor' sau 'cerșitor' (forma corectă este 'cerșetor', cu 'e' după 'ș').