stăruiverb
stă-ru-i
Definiții
verb intranzitiv
1a insista cu fermitate și răbdare pentru a obține sau a convinge pe cineva
„El stăruie să mergem la bunici de Paște."
verb intranzitiv
2a rămâne neclintit sau a persista într-o acțiune, stare sau atitudine
„Focul stăruie în sobă toată noaptea."
verb intranzitiv
3a se ruga sau a cere cu insistență, a implora
„Ea stărui în rugăciune pentru sănătatea familiei."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forme: eu stărui, tu stărui, el stăruie/stăruiește, noi stăruim, voi stăruiți, ei stăruie/stăruiesc. Participiul: stăruit. Gerunziu: stăruind.
Expresii și locuțiuni
a stărui asupra unui lucru — a insista mult asupra unui subiect sau aspect
Etimologie
Din slavă (stărujiti) sau latină (stare, a sta), cu influență slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu ă, nu cu â: stărui, nu stârui. Atenție la forma de persoana a III-a: el stăruie, nu stăruiește (deși ambele sunt acceptate, forma scurtă este mai frecventă).