rudimentsubstantiv
ru-di-ment
Definiții
substantiv neutru
1Element primitiv sau inițial dintr-o dezvoltare; început, primă formă a ceva.
„Rudimentele limbii române se găsesc în latina vorbită de populația dacică."
substantiv neutru
2Organ sau parte a corpului care nu este complet dezvoltată și care a rămas într-o stare primitivă.
„Aripa struțului este un rudiment, deoarece nu poate zbura."
Gramatică
La plural: rudimente. Articulat hotărât: rudimentul, rudimentele.
Expresii și locuțiuni
rudimente de cunoștințe — noțiuni de bază, elementare despre un domeniu
Etimologie
Din franceză rudiment, latină rudimentum.
Se scrie corect: Se scrie cu 'di' după 'ru', nu 'rudimant' sau 'rudimentt'.