începutsubstantiv
în-ce-put
Definiții
substantiv neutru
1Primul moment sau prima parte a unei acțiuni, a unui proces sau a unei perioade de timp.
„La începutul anului școlar, elevii sunt foarte entuziaști."
substantiv neutru
2Punctul de plecare al unei întinderi sau al unui drum.
„Am mers de la începutul pădurii până la poiană."
substantiv neutru
3Baza sau originea unui lucru, a unei idei.
„Începutul prieteniei lor a fost o discuție întâmplătoare."
Gramatică
Substantiv provenit din verbul 'a începe'. Se folosește frecvent cu prepoziția 'la' (la început) sau cu genitivul (începutul verii).
Expresii și locuțiuni
de la început — de la primul moment, de la punctul de plecare
la început — în prima fază, inițial
a lua un început — a începe să se dezvolte, a prinde contur
Etimologie
Din latină 'inceptum' (început, acțiune de a începe), participiul trecut al verbului 'incipere'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'u' după 'e', nu 'început' cu 'â' sau 'inceput' fără diacritice.