ropotiverb
ro-po-ti
Definiții
verb intranzitiv
1A produce un zgomot puternic și repetat, asemănător cu bătaia ploii sau a copitelor de cai.
„Ploaia a început să ropotească pe acoperiș."
verb intranzitiv
2A bate sau a lovi cu zgomot, în ritm rapid.
„Copitele cailor ropoteau pe asfalt."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu ropotesc, tu ropotești, el/ea ropotește, noi ropotim, voi ropotiți, ei/ele ropotesc. Participiu: ropotit. Gerunziu: ropotind.
Expresii și locuțiuni
a ropoti din picioare — a bate din picioare cu zgomot, de obicei pentru a aplauda sau a-și arăta nemulțumirea
Etimologie
Din slavă (veche) *ropotati, probabil onomatopeic.
Se scrie corect: Se scrie cu un singur 'r' la început și cu 'o' după 'r': ropoti, nu 'rropoti' sau 'rupoti'.