ritmsubstantiv
ritm
Definiții
substantiv neutru
1Succesiune regulată și măsurată a sunetelor, mișcărilor sau acțiunilor în timp.
„Muzica avea un ritm alert care ne făcea să dansăm."
substantiv neutru
2Viteză sau intensitate cu care se desfășoară o activitate sau un proces.
„Ritmul de lucru din fabrică a crescut în ultimele luni."
substantiv neutru
3În versificație, alternanță regulată a silabelor accentuate și neaccentuate.
„Poetul a folosit un ritm specific pentru a crea efectul dorit."
Gramatică
Cuvântul este invariabil la plural în anumite contexte, dar forma standard de plural este 'ritmuri'.
Expresii și locuțiuni
a-și găsi ritmul — a se adapta la un anumit tempou sau mod de lucru
în ritm alert — foarte repede, cu viteză mare
Etimologie
Din franceză rythme, care provine din latină rhythmus, din greacă rhythmos.
Se scrie corect: Se scrie 'ritm', nu 'ritm' cu 'h' după 't' (greșit: 'rhythm'). Atenție la plural: 'ritmuri', nu 'ritme'.