măsuraverb
mă-su-ra
Definiții
verb tranzitiv
1A determina mărimea, cantitatea sau dimensiunea unui obiect, folosind un instrument de măsură.
„Am măsurat lungimea camerei cu metrul."
verb tranzitiv
2A evalua, a aprecia ceva prin comparație cu o unitate standard.
„Profesorul măsoară progresul elevilor la fiecare test."
verb reflexiv
3A-și lua măsurile necesare pentru a face un obiect de îmbrăcăminte.
„Croitorul s-a măsurat pentru costumul nou."
verb tranzitiv
4A cântări sau a verifica o cantitate exactă dintr-o substanță.
„Bucătarul măsoară făina pentru prăjitură."
Gramatică
Plural
măsurăm (indicativ prezent, pers. 1 pl.)
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La infinitiv lung: măsurare. Participiu: măsurat. Gerunziu: măsurând. Imperfect: măsuram. Perfect simplu: măsurai. Conjugare regulată.
Expresii și locuțiuni
a măsura cu ochiul — a aprecia aproximativ, fără instrumente precise
a măsura pe cineva din cap până-n picioare — a privi pe cineva cu atenție, evaluându-l
a măsura cu aceeași măsură — a trata pe cineva la fel cum a fost tratat
Etimologie
Din latină mensurare, prin intermediul slavonei mĕsura.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'm': măsura, nu 'masura'. Atenție la diacritice: măsura (verb), dar măsura (substantiv, articulat hotărât de la 'măsură').