cadențasubstantiv
ca-den-ța
Definiții
substantiv feminin
1Succesiune ritmică și regulată de sunete sau de mișcări; ritm, măsură.
„Muzica avea o cadență lentă și melancolică."
substantiv feminin
2În muzică, încheiere a unei fraze sau a unei compoziții printr-o succesiune de acorduri.
„Cadența finală a sonatei a fost aplaudată îndelung."
substantiv feminin
3Ritmul specific al unui discurs sau al unui vers.
„Cadența poeziei lui Eminescu este inconfundabilă."
Gramatică
Forma nearticulată: cadență. Se folosește și cu sens figurat pentru a desemna ritmul unui proces sau al unei activități.
Antonime
dezordinehaosneregularitate
Expresii și locuțiuni
a-și păstra cadența — a-și menține ritmul constant într-o activitate
Etimologie
Din franceză cadence, italiană cadenza, latină cadentia (cădere).
Se scrie corect: Se scrie cu â după d, nu cu î: cadență, nu cadință. Atenție la plural: cadențe, nu cadenți.