rindeluiverb
rin-de-lu-i
Definiții
verb tranzitiv
1a netezi sau a finisa o suprafață de lemn cu ajutorul rindelei
„Tâmplarul rindeluiește scândura înainte să o monteze."
verb tranzitiv
2a scurta sau a subția ceva prin rindeluire, a da o formă netedă
„El rindeluiește marginile mesei pentru a nu răni pe cineva."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forme: eu rindeluiesc, tu rindeluiești, el rindeluiește; participiu: rindeluit; gerunziu: rindeluind.
Etimologie
Din substantivul 'rindea' (unealtă de tâmplărie), cu sufixul verbal '-ui'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'l' și cu 'u' înainte de 'i': rindelui, nu 'rindelui' cu altă ordine a vocalelor.