rezonaverb
re-zo-na
Definiții
verb intranzitiv
1A produce sau a emite un sunet care se reflectă și se amplifică într-un spațiu închis; a răsuna.
„Sala de concert rezona de aplauzele publicului."
verb intranzitiv
2A avea ecou în conștiința sau în sufletul cuiva; a trezi un răspuns emoțional sau intelectual.
„Mesajul poemului rezona puternic cu experiențele mele."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv. Participiul: rezonat. Gerunziu: rezonând.
Expresii și locuțiuni
a rezona cu cineva — a fi în acord, a avea aceleași idei sau sentimente cu cineva
Etimologie
Din franceză résonner, latină resonare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's': rezona, nu resona. Atenție la diacritice: rezona (nu rezonă, care este forma de persoana a III-a singular la imperfect).