repica - definiție, sinonime, exemple

DEX › repica

repicaverb

re-pi-ca

Definiții

verb tranzitiv

1A bate sau a lovi ușor și repetat, de obicei cu degetele sau cu un obiect, pentru a produce un sunet ritmic.

„A repicat cu degetele pe masă, semn că era nerăbdător."

verb tranzitiv

2A răspunde cuiva printr-o replică scurtă și promptă, de obicei într-o discuție sau ceartă.

„Ea a repicat imediat la observația lui."

verb tranzitiv

3A bate din nou (un clopot, un toacă etc.) pentru a da un semnal sau a anunța ceva.

„Preotul a repicat clopotul pentru a chema credincioșii la slujbă."

Conjugare: a repica (verbul I). Participiu: repicat. Gerunziu: repicând. Imperfect: repicam. Perfect simplu: repicai.

tăcea ignora

a repica la cineva — a răspunde cuiva cu impertinență sau promptitudine

Din franceză répliquer (a replica) sau din latină replicare (a răspunde), cu influență onomatopeică pentru sensul de a bate ritmic.

Se scrie corect: Se scrie cu 'c' înainte de 'a', nu cu 'ch' – repica, nu repicha.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.