repetaverb
re-pe-ta
Definiții
verb tranzitiv
1a face sau a spune din nou același lucru, a repeta o acțiune sau o afirmație
„Profesoara a repetat explicația pentru că unii elevi nu înțeleseseră."
verb tranzitiv
2a exersa o lecție, un rol sau o piesă muzicală pentru a le învăța bine
„Mâine am examen, așa că trebuie să repet lecțiile la matematică."
verb reflexiv
3a se întâmpla din nou, a avea loc a doua oară (despre evenimente, fenomene)
„Sper că nu se va repeta greșeala de data trecută."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La prezent, indicativ: eu repet, tu repeți, el/ea repetă, noi repetăm, voi repetați, ei/ele repetă. La perfect compus: am repetat. Participiul: repetat. Gerunziu: repetând.
Expresii și locuțiuni
a repeta din gură — a spune ceva mecanic, fără să înțeleagă sensul
a se repeta ca o placă stricată — a spune mereu același lucru, devenind plictisitor
Etimologie
Din latină repetere, prin intermediul franceză répéter.
Se scrie corect: Se scrie cu un singur 'p' și cu 'e' după 'r': repeta, nu 'reppeta' sau 'ripecta'.