renașteverb
re-naș-te
Definiții
verb intranzitiv
1A se naște din nou, a reînvia; a-și recăpăta viața, puterea sau vigoarea.
„Natura renaște primăvara."
verb intranzitiv
2A reînnoi, a reîncepe să existe, a se reface moralicește sau spiritual.
„Speranța renaște în sufletul lui."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a, persoana a III-a singular, prezent indicativ. Infinitiv: a renaște. Participiu: renăscut. Gerunziu: renăscând.
Expresii și locuțiuni
a renaște din propria cenușă — a se reface complet după o înfrângere sau un eșec, a reuși din nou
Etimologie
Din prefixul re- + naște (din latină nascere).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'a', nu 'renaște' cu 's' simplu. Atenție la diacritice: renaște, nu renaste.