remanentadjectiv
re-ma-nent
Definiții
adjectiv
1Care rămâne, care persistă după ce cauza sau acțiunea a încetat; care se menține în timp.
„Magnetizarea remanentă a unui obiect de fier se păstrează chiar și după îndepărtarea câmpului magnetic."
adjectiv
2În medicină, se spune despre o stare sau o afecțiune care rămâne după vindecarea aparentă a unei boli.
„După infecție, a rămas o oboseală remanentă care a durat câteva săptămâni."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: remanent (masc. sg.), remanentă (fem. sg.), remanenți (masc. pl.), remanente (fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
magnetism remanent — Proprietatea unui material magnetic de a-și păstra magnetizarea după ce câmpul magnetic exterior a fost îndepărtat.
Etimologie
Din franceză rémanent, latină remanens, remanentis (participiul prezent al verbului remanere – a rămâne).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'r' și cu 'a' după 'm': remanent, nu 'remanent' sau 'remanant'. Atenție la plural: remanenți, nu remanenți.