recompuneverb
re-com-pu-ne
Definiții
verb tranzitiv
1a alcătui din nou, a reface un întreg din părțile sale componente
„După ce a spart puzzle-ul, a recompus imaginea cu răbdare."
verb tranzitiv
2a reface un text, o operă literară sau muzicală, reconstituind părțile pierdute sau modificate
„Editorul a recompus poezia din fragmentele găsite în arhivă."
Gramatică
Verb de conjugarea a 3-a, compus din prefixul re- și verbul compune. Se conjugă ca compune: eu recompun, tu recompui, el recom-pune, noi recompunem, voi recom-puneți, ei recom-pun. Participiul: recompus.
Expresii și locuțiuni
a-și recompune viața — a-și reface planurile, a începe o nouă etapă după un eșec
Etimologie
Din latină recomponere, prin intermediul franceză recomposer.
Se scrie corect: Se scrie cu 're-' prefix, fără cratimă: recompune, nu re-compune. Atenție la forma de persoana a III-a singular: el recom-pune (nu recom-pune cu 'e' dublu).