rebateverb
re-ba-te
Definiții
verb tranzitiv
1a îndoi sau a întoarce marginile unui obiect (de obicei metal) pentru a le fixa sau a le netezi
„Fierarul rebate marginile tablei pentru a nu tăia."
verb tranzitiv
2a reduce o sumă de bani dintr-un total, a face o reducere
„Magazinul rebate 10% din prețul produsului."
Gramatică
Conjugare: a rebate (verb de conjugarea a III-a). Participiu: rebătut. Gerunziu: rebătând.
Expresii și locuțiuni
a rebate cuie — a îndoi vârful unui cui după ce a trecut prin material, pentru a-l fixa
Etimologie
Din latină *re- + bătător, influențat de franceză rebattre.
Se scrie corect: Se scrie cu 'b' după 're', nu 'repată' sau 'rebată'.