răzvrătitorsubstantiv
răz-vră-ti-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care se revoltă împotriva autorității, a ordinii stabilite; rebel.
„Răzvrătitorii au fost înăbușiți de armată."
adjectiv
2Care este în stare de revoltă, care se opune autorității; rebel.
„Spiritul răzvrătitor al tinerilor este normal."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme de feminin: răzvrătitoare (sg.), răzvrătitoare (pl.).
Expresii și locuțiuni
a fi răzvrătit — a fi într-o stare de nemulțumire și revoltă
Etimologie
Din verbul a răzvrăti (a se revolta) + sufixul -tor.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'r' și cu 'v' după 'z': răz-vră-ti-tor. Nu confunda cu 'răsvrătitor' (greșit).