rătuiverb
ră-tu-i
Definiții
verb intranzitiv
1A umbla fără un scop precis, a hoinări, a umbla de colo-colo fără o direcție clară.
„După ore, băiatul rătăia prin parc în loc să meargă acasă."
verb intranzitiv
2A se rătăci, a se pierde, a nu mai găsi drumul.
„Turistul a rătuit în pădure și a fost găsit abia seara."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, formă populară pentru 'rătăci'. Se conjugă: eu rătui, tu rătui, el rătuiște, noi rătuim, voi rătuiți, ei rătuișc. Participiul: rătuit.
Antonime
se orientase îndreptamerge drept
Expresii și locuțiuni
a rătui cu mintea — a vorbi sau a acționa fără logică, a fi confuz
Etimologie
Din latină *rativare sau din slavă, înrudit cu 'rătăci'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' și 'i' la final: rătui, nu 'ratui' sau 'rătui' cu 'â'.