rănitadjectiv
ră-nit
Definiții
adjectiv
1Care a suferit o leziune, o rană; vătămat, lovit.
„Soldatul rănit a fost dus la spital."
substantiv masculin
2Persoană care a suferit o rană, o vătămare.
„Răniții au fost îngrijiți de medici."
Gramatică
Adjectiv provenit din participiul verbului 'a răni'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme: rănit (masc. sg.), rănită (fem. sg.), răniți (masc. pl.), rănite (fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
a fi rănit în orgoliu — a fi jignit, a i se răni mândria
Etimologie
Din verbul 'a răni', derivat din slavona 'raniti' sau din latină populară.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'r', nu 'rinit' sau 'rănit' cu 'i'.