întregadjectiv
în-treg
Definiții
adjectiv
1Care este complet, fără lipsuri, în totalitate; care nu este rupt, stricat sau împărțit.
„Am mâncat un măr întreg."
adjectiv
2Care este sănătos, teafăr, nevătămat.
„A scăpat întreg din accident."
substantiv neutru
3Totalitatea părților unui lucru considerate împreună; ansamblu, totalitate.
„Întregul clasei a fost premiat."
Gramatică
Articulat
întregul (substantival)
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: întreg (masc. sg.), întreagă (fem. sg.), întregi (pl.), întregi (fem. pl.). Ca substantiv, are forme articulate: întregul, întreaga.
Expresii și locuțiuni
în întregime — complet, total, în totalitate
pe întreg cuprinsul — în toată întinderea, pretutindeni
Etimologie
Din latină *integer, integra, integrum, prin intermediul slavonei sau direct din latină.
Se scrie corect: Se scrie cu „î” la început și cu „e” după „t”: întreg. Nu confunda cu „întreg” (greșit) sau „intreg” (fără diacritice).