rămâneaverb
ră-mâ-ne-a
Definiții
verb intranzitiv
1A continua să existe, a nu dispărea; a se afla într-un loc sau într-o stare.
„El rămânea acasă în fiecare seară."
verb intranzitiv
2A fi lăsat în urmă, a nu pleca împreună cu ceilalți.
„Maria rămânea la bunica în vacanță."
verb copulativ
3A deveni, a ajunge într-o anumită stare (cu sens de persistență).
„El rămânea uimit de frumusețea peisajului."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a, forma de imperfect, persoana a III-a singular. Infinitiv: a rămâne. Participiu: rămas. Gerunziu: rămânând.
Expresii și locuțiuni
a rămâne cu gura căscată — a fi foarte surprins sau uimit
a rămâne dator — a avea o datorie morală sau materială față de cineva
Etimologie
Din latină remanere, prin intermediul formei populare românești.
Se scrie corect: Se scrie cu â după m, nu cu î: rămânea, nu rămînea. Atenție la forma de imperfect: rămânea (nu rămâne-a).