răbuiverb
ră-bui
Definiții
verb tranzitiv
1a suporta, a îndura cu răbdare o durere, o suferință sau o situație dificilă
„A răbuit foamea și frigul fără să se plângă."
verb intranzitiv
2a avea răbdare, a aștepta calm
„Răbuiește puțin până termin treaba."
Gramatică
Conjugare: a răbui (verbul IV). Indicativ prezent: eu răbuiesc, tu răbuiești, el/ea răbuiește, noi răbuim, voi răbuiți, ei/ele răbuiesc. Participiu: răbuit.
Expresii și locuțiuni
a răbui de foame — a suferi de foame, a nu avea ce mânca
Etimologie
Din slavă veche, probabil de la 'rab' (rob) sau legat de 'răbdare'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' la început și cu 'ui' la final, nu 'rabui' sau 'răbui' cu 'î'.