pupilsubstantiv
pu-pil
Definiții
substantiv masculin
1Elev care învață într-o școală, de obicei în clasele primare sau gimnaziale.
„Pupilul a fost lăudat de învățătoare pentru tema bine făcută."
substantiv masculin
2Persoană care este îndrumată sau ocrotită de cineva cu experiență, ca un discipol sau protejat.
„Tânărul pianist era pupilul renumitului profesor de muzică."
Gramatică
Forma de plural este 'pupili', iar articulat hotărât la singular este 'pupilul'. Se folosește frecvent în contexte educaționale.
Expresii și locuțiuni
a fi pupilul cuiva — a fi elevul sau protejatul cuiva, a fi îndrumat de cineva
Etimologie
Din latină 'pupillus' (orfan, copil sub tutelă), diminutiv al lui 'pupus' (băiat, copil).
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'p', nu 'pupil' cu 'o' sau 'ă'. Atenție la plural: 'pupili', nu 'pupil-i'.