prunc - definiție, sinonime, exemple

DEX › prunc

pruncsubstantiv

prunc

Definiții

substantiv masculin

1copil mic, sugar; în limbaj popular, copil de vârstă fragedă.

„Pruncul dormea liniștit în leagăn."

substantiv masculin

2în texte religioase, copilul Iisus (Pruncul Iisus).

„În iesle, Pruncul Iisus era vegheat de Maria și Iosif."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

prunci

Articulat

pruncul

Formează pluralul cu terminația -i; articulat hotărât singular: pruncul; articulat hotărât plural: pruncii.

copil sugarbebelușnăscutodraslă

adult bătrân

prunc în fașă — copil foarte mic, sugar

Din latină *pueruncus, diminutiv de la puer (copil).

Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'p', nu 'pronc' sau 'prunk'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.