copilsubstantiv
co-pil
Definiții
substantiv masculin
1Ființă umană în perioada copilăriei, de la naștere până la adolescență.
„Copilul se joacă în parc."
substantiv masculin
2Fiu sau fiică, în raport cu părinții.
„Este copilul meu cel mare."
substantiv masculin
3Persoană tânără, cu comportament imatur sau naiv.
„Nu mai fi copil, gândește-te serios!"
Gramatică
Pluralul este 'copii' (cu doi de 'i'), iar la genitiv-dativ singular are forma 'copilului'. Este un substantiv cu forme neregulate la plural.
Sinonime
băiatpruncmicuțodraslăvlăstar
Expresii și locuțiuni
a fi copil în casă — a fi tânăr, fără experiență, a fi tratat ca un copil
copilul din flori — copil născut din părinți necăsătoriți
a se purta ca un copil — a se comporta imatur
Etimologie
Din latină populară *copillus, diminutiv al lui *copus (băiat), sau din greacă veche 'kópos' (oboseală, trudă), cu sensul de 'cel care se naște din trudă'.
Se scrie corect: Se scrie 'copil' cu un singur 'p' și un singur 'l'. Greșeală frecventă: 'copill' sau 'copîl' (cu 'â' în loc de 'i').