bătrânadjectiv
bă-trân
Definiții
adjectiv
1Care are vârstă înaintată, care este în vârstă.
„Bunicul meu este un om bătrân și înțelept."
substantiv masculin
2Persoană de vârstă înaintată.
„Bătrânul de pe bancă citește ziarul în fiecare dimineață."
adjectiv
3Care este vechi, din alte timpuri (despre lucruri, obiceiuri).
„Acest obicei bătrân se mai păstrează în satele din Maramureș."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: bătrân, bătrână, bătrâni, bătrâne. Ca substantiv, are forme articulate: bătrânul, bătrânii.
Sinonime
vârstnicîn vârstăbătrâniciossenil
Expresii și locuțiuni
a îmbătrâni — a deveni bătrân, a înainta în vârstă
bătrân ca lumea — foarte vechi, existent de mult timp
a-și face bătrânețe — a se pregăti pentru perioada bătrâneții
Etimologie
Din latină *veteranus* sau din slavă *starъ*, dar forma românească provine din latinescul *veteranus* prin intermediul unei evoluții fonetice specifice.
Se scrie corect: Se scrie cu â (bătrân), nu cu î (bătrîn). Atenție la diacritice: bătrân, nu batran.