provocatoradjectiv
pro-vo-ca-tor
Definiții
adjectiv
1Care provoacă, incită la o reacție, la o acțiune; care stârnește interes sau controverse.
„Un comportament provocator poate duce la conflicte."
adjectiv
2Care are rolul de a testa limitele sau de a atrage atenția într-un mod intenționat.
„Întrebarea ei provocatoare l-a pus pe gânduri pe profesor."
substantiv masculin
3Persoană care provoacă, care instigă la ceva, de obicei la o ceartă sau la o competiție.
„Provocatorul a fost eliminat din sală de pază."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: provocator, provocatoare, provocatori, provocatoare. Ca substantiv, are forme articulate: provocatorul, provocatorii.
Expresii și locuțiuni
a avea un rol provocator — a fi menit să stârnească reacții sau discuții
Etimologie
Din franceză provocateur, latină provocator, -oris.
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'v': provocator, nu 'provacator'. Atenție la grupul 'provoc'.