instigatorsubstantiv
in-sti-ga-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care îndeamnă sau provoacă pe alții să comită o acțiune, de obicei negativă sau ilegală.
„Instigatorul revoltei a fost arestat de poliție."
substantiv masculin
2Cineva care stârnește sau întreține o ceartă, o dispută sau o stare de nemulțumire.
„El a fost instigatorul conflictului dintre colegi."
Gramatică
Forma feminină: instigatoare. Se folosește cu sens negativ, adesea în contexte juridice sau sociale.
Expresii și locuțiuni
a fi instigatorul (unei fapte) — a fi persoana care a determinat sau a provocat săvârșirea unei fapte, în special o infracțiune.
Etimologie
Din franceză instigateur, latină instigator, de la instigare (a îndemna, a provoca).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'st', nu 'instegator'. Atenție la grupul 'stigator' – nu 'stegator'.