proiectilsubstantiv
pro-iec-til
Definiții
substantiv neutru
1Corp solid (de obicei metalic) lansat cu viteză mare dintr-o armă de foc sau dintr-un dispozitiv special, pentru a lovi o țintă.
„Soldații au tras un proiectil asupra țintei inamice."
substantiv neutru
2Orice obiect lansat în aer cu forță, urmând o traiectorie curbată.
„Piatra aruncată de copil a devenit un proiectil periculos."
Gramatică
Se declină ca un substantiv neutru cu plural în -e. Articolul nehotărât: un proiectil.
Expresii și locuțiuni
a fi un proiectil uman — a se mișca sau a fi aruncat cu viteză și forță, adesea într-un mod necontrolat
Etimologie
Din franceză projectile, care provine din latină proiectus (aruncat înainte), de la proiicere (a arunca înainte).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ie' după 'o': proiectil, nu 'proectil' sau 'proiectil' cu 'e' dublu. Atenție la diacritice: proiectil (nu 'proiectil' fără diacritice).