obuz - definiție, sinonime, exemple

DEX › obuz

obuzsubstantiv

o-buz

Definiții

substantiv neutru

1Proiectil de artilerie, de formă alungită, umplut cu explozibil, care este lansat dintr-un tun sau obuzier.

„Soldații au auzit fluieratul unui obuz înainte de explozie."

substantiv neutru

2Învelișul metalic al unui astfel de proiectil, care conține încărcătura explozivă.

„Obuzul era ruginit și nu mai era periculos."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

obuze

Articulat

obuzul

Pluralul este 'obuze'. Articulat hotărât: 'obuzul' (singular), 'obuzele' (plural).

proiectilgloanțgrenadă

a cădea ca un obuz — a apărea sau a acționa brusc și violent

Din franceză 'obus', care provine din germană 'Haubitze' (obuzier), iar aceasta din cehă 'houfnice'.

Se scrie corect: Se scrie 'obuz', nu 'obuză' sau 'obuz'. Atenție la plural: 'obuze', nu 'obuzuri'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.