prohoditverb
pro-ho-dit
Definiții
verb tranzitiv
1A cânta sau a rosti prohodul (slujba de înmormântare) pentru un mort; a îngropa cu ritual religios.
„Preotul a prohodit pe cel răposat cu mare evlavie."
verb tranzitiv (figurat)
2A deplânge, a considera ceva ca pierdut sau terminat; a renunța la ceva.
„Nu-ți mai prohodi visele, mai poți încerca!"
Gramatică
Plural
prohodit (participiu)
Participiu trecut al verbului 'a prohodi'. Se conjugă ca verbul de conjugarea a IV-a (prohodesc, prohodești, prohodește).
Sinonime
înmormântatplânsjălitdeplâns
Expresii și locuțiuni
a prohodi pe cineva — a-l considera mort sau pierdut; a renunța la el
Etimologie
Din slavona veche 'prohoditi' (a trece, a însoți pe drum), prin intermediul slavonei bisericești.
Se scrie corect: Se scrie cu 'h' după 'o': prohodit, nu 'prodohit' sau 'prohodid'.